România este pe primul loc în Uniunea Europeană la numărul pacienților cu tuberculoză, iar un fenomen interesant este și cum s-a schimbat profilul pacientului cu TBC față de acum 20, 30 sau 50 de ani.
Institutul Marius NastaFoto: INQUAM Photos / Octav Ganea
Dacă atunci vorbeam despre boala sărăciei și a mizeriei, astăzi vorbim adesea despre o boală a oamenilor care muncesc mult fără să aibă grijă de ei, dar mai ales despre pacienți tineri, cu forme severe de tuberculoză, care suferă în paralel și de dependență de droguri și de infecție cu HIV/SIDA sau hepatită, explică dr. Beatrice Mahler, managerul Institututului de Pneumoftiziologie Marius Nasta, și dr. Gina Ciolan, directorul medical al spitalului.
Medicii nu au în acest moment cadru legal care să le permită să îi oprească pe acești pacienți în spital atunci când ei vor să fugă pentru a face rost de droguri, iar, pe de altă parte, problemele acestor pacienți depășesc ceea ce le poate oferi un spital de pneumologie.
În unele cazuri, nici familiile lor nu îi vor: „Am avut un pacient pe care nu l-a vrut nimeni, nici măcar mama lui. Și nu l-a vrut nici măcar după ce a murit”, mărturisește medicul Gina Ciolan.
În ultima perioadă, la Institutul Marius Nasta ajung tot mai des pacienți dependenți de droguri. Medicii îi internează și îi tratează, însă la fiecare 2-3 zile, aceștia fug din spital pentru a face rost de droguri, din cauză că metadona este insuficientă. Revin sau sunt aduși din nou de ambulanță, însă situația se repetă la nesfârșit.
Medicii ajung frecvent să cheme Poliția, din cauză că acești pacienți devin agitați, însă nu au nicio putere să îi oprească în spital sau să îi oblige să își ia tratamentul: „Este o situație extrem de delicată cu aceste persoane care sunt extrem de bolnave, au nevoie de mult mai mult ajutor decât poate un spital de pneumologie să le ofere”, mărturisește Beatrice Mahler.
Cum s-a schimbat profilul pacientului cu tuberculoză – de la boala mizeriei și a sărăciei, la boala dependenților de droguri
În Institutul Marius Nasta ajung cele mai grele cazuri de tuberculoză. Odată cu programul de tratament ambulatoriu, mulți pacienți se tratează acasă, iar internați mai rămân doar cei care au cele mai mari probleme – consum de droguri, diverse dependențe, dar și cazuri sociale – oameni găzduiți la Marius Nasta pentru că nu au unde altundeva să meargă.
„Vin pacienți care nu au reușit să se vindece sau poate că nu aveau ce să facă în spitalele din teritoriu. În anul 2022, au fost aproape 1.500 de pacienți internați. Chiar dacă există acest program care se derulează pentru ambulatoriu, la cele 127 de paturi pe care le avem, am avut aproape 1.500 de pacienți internați, iar profilul pacienților este complet diferit față de câțiva ani în urmă. Sunt pacienți tineri, cu forme severe de tuberculoză și, de cele mai multe ori, pacienți dependenți, pacienți care suferă și de infecție HIV/SIDA, toxicomanie, astfel că îngrijirea lor este extrem de dificilă”, arată Gina Ciolan, medic pneumolog și directorul medical al Institutului Marius Nasta.
Dr. Gina Ciolan, medic primar pneumolog, directorul medical al Institututului de Pneumoftiziologie Marius Nasta
Profilul pacientului cu tuberculoză s-a schimbat: dacă în urmă cu 20-30-50 de ani, tuberculoza era o boală a mizeriei și a sărăciei, ulterior a ajuns boala oamenilor care muncesc mult și care nu au grijă de ei, spune medicul Gina Ciolan, care speră ca, în câțiva ani, cazurile de tuberculoză să fie cât mai rare.
„Pe lângă acești pacienți care au fost internați, dispensarele noastre au îngrijit, în anul 2022, peste 32.000 de cazuri de tuberculoză. Eu cred că împreună vom reuși, la un moment dat. Numai că nu sunt pesimistă, însă cred că vom reuși și sper să reușim ca tuberculoza să nu mai fie problemă de sănătate publică și nu știu dacă vom reuși să o eliminăm cu totul. Este o luptă a noastră și o muncă a noastră, a pneumologilor”, mărturisește Gina Ciolan.
„Avem pacienți care rămân la noi 2-3 luni pentru că nu ai unde să îi trimiți”
Medicii nu obișnuiesc să iasă public pentru a își striga neputința, spune medicul Gina Ciolan, dar „suntem în fața pacienților care ajung și rămân la noi câte 2-3 luni pentru că nu ai unde să îi trimiți, pentru că nu au casă și îți dorești ca ei să se vindece. Poate că acum, strigătul nostru se aude pentru ei, pentru acești oameni ai străzii și oameni care nu au unde să își facă tratamentul, poate se vor găsi soluții, la un moment dat.”
Pacienții cu tuberculoză au și varianta să plece dispre Institutul Marius Nasta către sanatoriile care încă mai sunt disponibile în țară, numai că, de foarte multe ori, ei revin la spital. Mai sunt alții care pleacă pur și simplu, fără să poată fi opriți de medici: „Sunt pacienți care se internează poate și de 10-12 ori într-o lună.”
„Gândiți-vă că vine, își ia doza de tratament, servește o masă sau două și pleacă. După-amiaza următoare, este adus de ambulanță de unde este găsit. Deci lucrurile sunt extrem de dedicate, dar noi nu vrem decât ca pacienților noștri să le fie bine. Avem pacienți cu comorbidități, majoritatea pacienților cu tuberculoză sunt pacienți cu comorbidități. Și atunci, suntem puși în situația de a nu ști unde să îi trimitem. Spre exemplu, pentru pacientul care suferă și de tulburare psihică, există în România un singur loc care îngrijește astfel de pacienți – cu tuberculoză și tulburare psihică – sanatoriul Nucet din județul Bihor”, adaugă medicul Gina Ciolan.
Directorul medical al Institutului Marius Nasta și-ar dori ca, din punct de vedere legislativ, „să avem posibilitatea ca acești pacienți – nu pacienții care au neapărat comorbidități – pacienții cu tuberculoză să fie obligați să își facă tratamentul. Nu avem nicio putere. Noi îi diagnosticăm, îi tratăm și, la fel de bine, îi lăsăm să plece atunci când ei doresc, lucru care ne îngreunează și mai mult treaba.”
Beatrice Mahler: „Vorbim despre persoane foarte bolnave, care au nevoie de mai mult ajutor decât poate oferi un spital de pneumologie”
Sanatoriul Nucet primește pacieți cu tuberculoză, însă doar dacă au boală psihică gravă, spune managerul Beatrice Mahler: „La pacientul cu tuberculoză multidrog rezistentă, depresia este prezentă în România, în Institutul Marius Nasta, la 41% din cazuri, arată un studiu pe care l-am făcut. Sunt pacienți care au nevoie de susținere din partea medicului psihiatru într-un mod susținut și nu au neapărat nevoie de senatoriu.”
Beatrice Mahler, medic primar pneumolog, managerul Institututului de Pneumoftiziologie Marius Nasta
Pe de altă parte, una dintre problemele din ce în ce mai frecvente în Institutul Marius Nasta sunt pacienții care se droghează, suferă de HIV, hepatită, și au și tuberculoză: „Un pacient extrem de dificil, un pacient care are nevoie de suport psihosocial susținut – pentru că vine cu toată patologia, nu doar respiratorie, infecțioasă, ci și cu boala psihică, cu probleme care ne fac să chemăm de foarte multe ori Poliția. Ei nu au suficientă metadonă, nu le ajunge metadona, pentru că se face destul de greu rost de ea. Aici pot să spun că avem ajutor din partea organizațiilor de pacienți, dar este mult prea puțin față de nevoia pe care o acești oameni”, explică Beatrice Mahler.
„Acești pacienți sunt foarte agresivi, după 2-3 zile fug din spital să își caute droguri, apoi revin. Este o situație extrem de delicată cu aceste persoane care sunt extrem de bolnave, au nevoie de mult mai mult ajutor decât în acest moment, de mai mult decât de ajutorul pe care un spital de pneumologie poate să îl ofere”.